Traseu montan superb în Piatra Craiului: Valea Crăpăturii – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărnești

Am profitat de faptul că am reușit să mă izolez pentru câteva săptămâni la marginea orașului Zărnești, ce să mai.. adică fix la poalele Munților Piatra Craiului.

Deși mintea mea a fost ușor confuză la început: muntele e pentru vacanțe, nu pentru lucrat, nu-i așa?!, m-am adaptat rapid (era și culmea să nu!) la un job la distanță pe care îl practicasem de o lună jumate de izolare într-un apartament din București: producție emisiune și redactare știri site de acasă, pentru Europa FM.

Iar în penultima sâmbătă din mai am evadat!

A fost liber la drumeții de la autorități, iar traseul meu montan începea la…. câteva minute de cabană.

Valea Crăpăturii – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărnești

Ne-am hotărât la un traseu de aproape 7 ore cu două stopuri :

– unul sus pentru mâncat, la cabana Curmătura

– celălalt pentru relaxare într-o poieniță de cealaltă parte a munților.

Am făcut 21 km în total. E un traseu greuț ca nivel de dificultate și e un pic de nevoie de condiție fizică, pentru că trebuie să urci pe grohotiș. Dar peisajele au meritat…

În primul rând, trebuie să ai la tine:

• bocanci de munte
• haine sport
• o bluză mai groasă pentru când ajungi sus, pe drum te încălzești, dar sus s-ar putea să fie frig
• și o geacă impermeabilă, pentru orice eventualitate,
• musai ceva mâncare, de preferat un sendviș-două și jumate de litru de apă – poți să faci refill la apă din izvoarele de pe drum.:)

Pe traseu o să dai de o stâncă desprinsă din pereții verticali ai muntelui, care se numește Acul Crăpăturii și arată senzațional.

După ce sărbătorești că ai reușit să urci într-o oră jumate Valea Crăpăturii, cu atenție, pentru că oricând îți poate aluneca o piatră de sub picior, ajungi la Șaua Crăpăturii.

Şaua Crăpăturii este punctul maxim al urcării, este punctul de belvedere de unde dai peste panorame superbe ale Țării Bârsei şi ale Pietrei Mici.

După ce admiri peisajele, intri într-o pădure de molid pe care o străbați în serpentine până să ajungi la Cabana Curmătura.

La un moment dat o să dai și de Șipotul Crăpăturii, care e un curs firav de apă ce se pierde imediat în grohotiș.

De la cabană, am luat traseul mai lung și am coborât muntele prin pădurile de molid și de foioase, cam o o oră jumătate – două, până am ajuns la Prăpăstiile Zărneștilor:

“Canionul cu peretii verticali este superb, o simfonie de granit, arbori şi plante, ce îndreaptă toate privirile spre îngusta dungă de cer aflată la 200 m deasupra şi atât de rar însorită. Rădăcini groase, întortocheate şi pline de muşchi verzi se preling şi apoi se înfig în pintenii de stâncă. Defileul are lungimea de circa 4 km, cu pereti înalţi de până la 200m, verticali şi sălbatici.”, un prilej pentru alpinisti de a se căţăra pe rutele marcate pe panourile informative din chei.

Ion Ionescu-Dunareanu – Colectia Munţii Noştri – Piatra Craiului, 1986

O adevărată splendoare.

Da, recunosc, m-am simțit un pic călcată de tren a doua zi:

de când n-am mai mers 7 ore aproape încontinuu!!!,

dar a meritat din plin.

Natura e terapie pentru minte și suflet.

Așa că, dacă te hotărăști să apuci pe calea drumețiilor, go #alandala, cu toată încrederea! 🙂