-
3 zile în Nisa și Monaco: iahturi, valuri și croissants – PART I
Totul a început așa: Băi Simona, ai chef de-un city break, ca fetele? Simona fiind prietena mea din liceu, fostă colegă de clasă, cu care, daaaacă mă văd de trei ori pe an; și-atunci povestim câte-n lună și-n stele și avem senzația aia, de parcă am ține legătura zilnic. Gaaavrilăăăă, sincer da. Aș cam avea. Bine, atunci hai că mă apuc să caut. Intru pe aplicațiile din telefon ale companiilor de zboruri aeriene (eram cam pe la jumatea lui martie) și găsesc așa: Nisa, 2-5 aprilie, 225 lei bilet dus-întors. Simono, ți-e ok cu un bagaj de mână? Vezi că-s 225 lei biletele dus-întors. La Nisa. Plecăm sâmbătă seara. Ne…
-
3 zile în Nisa și Monaco: iahturi, valuri și croissants – PART II
Două zile, o țară și un principat și 40 km de mers pe jos mai târziu… am ajuns la finalul zilei a II-a de străinătate, în care am bătut în lung și-n lat străduțele înguste din Monaco. Da’ bătut în sensul că la sfârșitul zilei, pe ceas, am avut 21 km. Ne-am oprit pentru pauză de masă, de înghețată, crêpes și cafea:). Atât. Nu oceanografic, nu tu expoziție de mașini, nimic din ce să “bifăm”. Am luat doar pulsul locului. Și tot soarele din lume, de care mi-era tare dor. De soare și coastă. View this post on Instagram …
-
Cum am reușit să schimb un bec pe tocuri, pe cărți, pe un scaun #shecan – @Canyon
Suntem în luna martie și se zice că e luna noastră, a femeilor, tocmai pentru că celebrăm internațional mamele, implicit femeile din lumea-ntreagă. Însă, dacă e să fim sincere, fetelor, luna asta e ca un reminder pentru noi toate: să nu uităm să ne mulțumim pentru fiecare reușită, oricât o fi ea de mică. Să ne dăm un reminder că trăim într-o lume care până nu demult aparținea exclusiv bărbaților și în multe colțuri de lume treaba asta încă e bine împământenită. Să ciocnim pentru șansele pe care le-am primit. Și nu, nu numai de 8 martie, ci de fiecare dată când ne aducem aminte cine suntem și câte putem…
-
#mustSee: DOCUMENTARUL RECORDER, “30 de ani de democrație”, ar trebui predat în școli
Sunt copil al anului 1991, adus pe lume într-o după-amiază însorită de octombrie. Țara în care aveam să deschid pentru prima dată ochii își câștiga libertatea, dacă derulăm timpul înapoi, cu un an și 10 luni înainte să mă nasc. Ca tuturor milenialilor născuți după `89, comunismul îmi părea o poveste desprinsă din trecutul bunicilor și al părinților noștri: o poveste negustată, grea de perceput în adevăratul ei sens al cuvântului prin ochii unui copil, mai târziu ai unui adolescent și chiar și acum, din prisma unui adult de 28 de ani. Poveștile se împărțeau în două tabere, contextul orelor de istorie din școală nu ne-a ajutat prea mult, lipseau…
