Cum am reușit să schimb un bec pe tocuri, pe cărți, pe un scaun #shecan – @Canyon

Suntem în luna martie și se zice că e luna noastră, a femeilor, tocmai pentru că celebrăm internațional mamele, implicit femeile din lumea-ntreagă.

Însă, dacă e să fim sincere, fetelor, luna asta e ca un reminder pentru noi toate: să nu uităm să ne mulțumim pentru fiecare reușită, oricât o fi ea de mică. Să ne dăm un reminder că trăim într-o lume care până nu demult aparținea exclusiv bărbaților și în multe colțuri de lume treaba asta încă e bine împământenită.

Să ciocnim pentru șansele pe care le-am primit.

Și nu, nu numai de 8 martie, ci de fiecare dată când ne aducem aminte cine suntem și câte putem face.

 Nu de puține ori ți s-a întâmplat chiar și ție, da, tu, cea care citești acum, să fii subestimată, să nu fii luată în serios, să fii ignorată și să te forțezi să demonstrezi că poți, da, să te forțezi să demonstrezi CĂ POȚI, pentru că abia așa ai putut să îți scoți eticheta primită ca pe o stea în frunte: ”ești sexul slab”.

Nu e ușor, dar e atât de frumos când vezi că reușești, de la micile chichițe, la lucruri mari pe care le faci zi de zi.

Uite, una dintre ”micile victorii” pe care n-o să le uit toată viața mea a fost schimbarea unui bec. Dada, schimbarea unui bec, într-o cameră cu un tavan mult prea înalt pentru cei 167 de cm ai mei, cu bonus de un scaun, și el insuficient încât să ajung să fac o ”treabă de bărbat” ca asta.

Era undeva prin 2017, locuiam cu colega de apartament care atunci se uita la mine ca la mașini străine:

”Nu cred că o să ajungi nici cu cărțile alea puse pe scaun la bec. Pur și simplu e tavanul prea înalt pentru noi.”

Numai că nu am renunțat.

Am pus scaun, n-a mers;

am pus cărți deasupra scaunului, nici așa n-a mers…

Ca să reușesc să înfiletez becul cel nou, cât mai aproape de tavan, mi s-a aprins înainte becul intern:

”Ia-ți tocurile!”

Zis și făcut. Am căutat cea mai înaltă pereche de tocuri pe care o aveam, de doișpe, m-am urcat pe cărțile puse pe scaun, m-am sprijinit de colega mea și așa… voila!:) Gavrilă a reușit să schimbe becul din cameră. 🙂

Am fost foaaarte mândră de mine.

A doua reușită, nu de moment, ci de long term, a fost să lucrez atâția ani în radio, ca producător, cu echipe de bărbați. Imaginați-vă o moldoveancă proaspăt ieșită de pe băncile facultății, de douăjpatru de ani, care trebuia să arate că poate. Nu mi-a fost ușor, însă mi-a priit. 🙂 And I`m saying: cheers to that!

Și mi-am tot pus ambiții din astea. Inclusiv în sport: hai că poți, azi alergi 30 minute, mâine 35 minute și tot așa, până am ajuns să duc 10 km într-o oră, fără pauze.

Dacă aveți nevoie de un ajutor care să vă monitorizeze pulsul, să vă numere minutele, să vă evoluați performanța pe zile, săptămâni, luni, că vorbim de yoga, drumeții, alergări, fotbal, înot sau simple plimbări, eu testez de ceva vreme smartwatch-ul Canyon Salt, într-o nuanță absolut superbă de roz pudrat.

E numai bun atunci când îți pui în minte niște obiective legate de un stil de viață sănătos. De exemplu, are o funcție foarte faină, de reminder: să bei un anumit target de pahare de apă, stabilit de tine, în fiecare zi.

Eu mai folosesc funcția de respirație, care mă ajută să mă mai conectez cu propriul meu corp și să mă liniștesc dacă trec printr-o perioadă foarte stresantă.

Îl găsești și în varianta neagră, dacă nu ești fană roz. E compatibil cu iOS 12.0+ și Android 6.0+, poți să îți pui playlistul pe el și ai redare audio continuă până la 6 ore.

And you can find it here:

Canyon Salt: https://canyon.ro/product/cns-sw78-ro/;

Because you can. #SHECAN