3 zile în Nisa și Monaco: iahturi, valuri și croissants – PART II

Două zile, o țară și un principat și 40 km de mers pe jos mai târziu…

am ajuns la finalul zilei a II-a de străinătate, în care am bătut în lung și-n lat străduțele înguste din Monaco.

Da’ bătut în sensul că la sfârșitul zilei, pe ceas, am avut 21 km.

Ne-am oprit pentru pauză de masă, de înghețată, crêpes și cafea:). Atât. Nu oceanografic, nu tu expoziție de mașini, nimic din ce să “bifăm”. Am luat doar pulsul locului. Și tot soarele din lume, de care mi-era tare dor. De soare și coastă.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Alexandra Gavrilă (Alandala) (@alexandragavrila)

Și ne-am plimbat și pe vestitul circuit de Formula 1 din Monaco. Deja era în toiul pregătirilor.

Am trecut pe wishlistul meu din gânduri și o cursă de Formula 1. Da, măcar o dată-n viață. Pân-atunci, mi-am imaginat agitația din week-endul cursei, zgomotul motoarelor și toată nebunia de oameni adunați în tribune. Ce sentiment bun.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Alexandra Gavrilă (Alandala) (@alexandragavrila)

Un sentiment mai puțin bun (mulțumesc instinctului), e că la un moment dat, am intrat în explorarea noastră într-un tunel în care, culmea, ai și porțiune de mers pentru pietoni. Monaco este extrem de întortocheat ca străzi, care se intersectează cu tuneluri, iar google maps-ul și gps-ul nu ajută 100%. Dacă nu ne prindeam după vreo 5 minute de mers, povestea asta ar fi sunat așa:

5 zile mai târziu, două fete, un tunel, 60 km.. la final.. au văzut lumina zilei (citit cu voce de trailer de film).

Merită de plimbat prin micuța grădină Japoneză, amenajată extraordinar de frumos, cu tot felul de plăntuțe, pești colorați, rățuște și broscuțe.

Sincer, mi-ar fi plăcut să merg la cazino, dar cred că experiența asta o las sigur pe data viitoare. Văzusem două doamne care au coborât din autocar și zup, au intrat în primul casino. Am înțeles că e o activitate preferată de multe doamne de acolo, la vârsta a treia, și pe de o parte, le înțeleg. E ca și cum ai juca la Loto, doar că pe bani mai mulți și ceva mai palpitant.

Cât timp nu-ți dă dependență, iar pensia vine bine.. why not? 🙂

Acestea fiind spuse, așa să ne ajute și pe noi Dumnezeu la pensie:)) și până atunci, la cât mai multe călătorii #alandala așa cum a fost și asta a mea de v-am povestit-o. Ș-am încălecat pe-o șa… și până data viitoare… vă pup #alandala!