Serviți cu borșu` di legume, primu`borș alandala 100% moldovenesc made by moi? Rețetă numai bună pentru un prânz de vară

Băi nene, ce face nevoia din tine. Te învață. Da` nu așa. Te-nvață de numa`! :))

Au dat căldurili, iar eu am fost o mică borșăriță de.. mică. În sensul în care nu exista prânz fără să mănânc un borș ca lumea făcut de bunica sau de mama: de legume, de sfeclă, cu pui, musai cu smântână, orice variantă era cu drag îmbrățișată.

Problema după ce am ajuns la București e căăăă…. n-am mai mâncat zilnic, ci din când în când:

• ori găseam câte un rădăuțean ca lumea pe la restaurante/cantine,
• ori (nu dați cu pietre) punea mama la pachet – la borcănaș, discret, așa. 😀

Eh, de când cu pandemia vieții – de ce ziceam io că ”nevoia te învață”, a doua variantă cu pachetul a picat, iar prima..

… ei bine, să tot plătesc 15 lei pe o ciorbă de legume acră (bună, nu zic), dar luată din mall… când 15 lei m-au ajuns toate zarzavaturile pe care le-am cumpărat,

bașca am scos vreo 7-8 porții de-o oală de borș bun.. homemade..

That`s a deal!

Și iaca așa am vizitat eu piața Obor, și piața în general, cred că pentru a 20-a oară în viață. Copil crescut la bloc, stat o singură zi cel mai mult la țară, învățat cu mămica și bunica care găteau la greu…

am descoperit care-i care: leuștean, rădăcină de păstârnac and co.

În capul meu, era o varză. Le știam în mare parte după miros, pentru că mă întâlneam cu ele după ce ajungeam în farfurie, nu și înainte, în forma lor raw.

Așa că am scăpat repede la piață după ce i-am explicat unei doamne tare drăguțe că am nevoie de:

• un morcov,
• o rădăcină de pătrunjel,
• o țelină,
• o sfeclă roșie,
• o legătură de ceapă verde,
• un ardei gras roșu și unul verde
• juma de kil de cartofi,
• o legătură de pătrunjel,
• o legătură de lobodă roșie,
• o legătură de mărar,
• o legătură de leuștean

pentru primul meu borș de legume!:)

A râs și mi-a dat din fiecare cât i-am cerut.

Am trecut și pe la magazin și m-am pricopsit cu o sticlă de borș de 1 l și apoi am intrat în bucătărie.

De la 18 la 23! :))))))
Nu m-am grăbit foarte tare, să n-o dau în străchini.

La indicațiile mamiței, prin video call-uri și apeluri fără număr, am pus țara la cale:

am curățat și spălat tot ce am avut scris mai sus și nu are ”o legătură de” în față și am tocat mărunt mărunt. Cu excepția cepei verzi. Pe ea am tocat-o din prima.

Mi-a luat doar două ore. Aproape. Pentru că mama le taie mici de tot. Și acum am o traumă când văd bucătoaie de cartofi în borș sau în ciorbe:

am senzația că și-a bătut joc bucătarul de mâncare. Da` e în capul meu. Și al mamei, probabil. :))

Am tăiat legumele, le-am pus în oală, oala pe foc, am pus apă trei sferturi apoi am lăsat să fiarbă la foc mediu până când am văzut că sunt făcuți cartofii.

Între timp, am luat-o de la capăt cu tăiatul (my Lord!…) și am luat ce a rămas:

adică pe cele de la capitolul ”o legătură de” – pătrunjel, mărar, lobodă și leuștean.

Și după ce s-a fiert bine în oală, le-am pus și pe doamnele verzi și roșiatice de mai sus, mai puțin pe o parte din domnul leuștean, pe care l-am mai păstrat un pic, ca să presar la final, să îi dea gustul desăvârșit borșului.

O dată cu doamnele verzi și roșiatice am pus:

• mai bine de un sfert de sticlă de borș,
• o lingură de ulei
• și nițică sare, după gust.

A mai fiert jumate de oră și pam-pam.. a ieșit minunea!

Am mâncat de am rupt. E o alternativă super sănătoasă. Și zău, dacă mă specializez în tocat mai rapid, mai fac, pentru că, vorba mamei:

”e altceva să vezi că iese din mâinile tale și e făcut acasă.”

Și senzația aia de satisfacție…

Cozonaci am făcut, pască am făcut, borș moldovenesc de legume am făcut… mă mai gândesc la sarmale.. nu știu ce mai e așa complicat de rezolvat în bucătărie. :)))))

Poate vă gândiți voi și-mi dați idei #alandala.

Pân-atunci, poftă mare! 🙂