13 FEBRUARIE – ZIUA MONDIALĂ A RADIOULUI sau cum au trecut 5 ani de când sunt în industria ”grea”

După reminderul ăsta istoric, m-a lovit ceva:
azi, la finalul emisiunii, a venit un puștan de 19-20 de ani la mine. E-n internship la noi.

E Ziua Mondială a Radioului, da. Și tot în preajma zilelor ăstora, în urmă cu exact 5 ani, începea visul meu să prindă contur: dădeam interviu pentru un post de radio național – Europa FM. Aveam 22 de ani și am găsit anunțul pe site: căutau oameni în internship, între 18 și 25 de ani. Shit, nu era un anunț de angajare. But who cares? E despre radio. Eram studentă în primul an de master la Jurnalism Politic și Comunicare. Mă infiltrasem 3 luni de zile într-un internship neplătit la Kiss FM, deși trebuia să fie de doar 2 săptămâni. Dimineața mergeam la radio, după-amiaza la cursuri.

Am învățat tot ce am putut de acolo – din studioul de DJ, din redacția de știri, de la producție, cum se trag voci pentru reclame, cum se fac reclamele ș.a.m.d.

Conjucturile de atunci n-au făcut în așa fel încât să rămân, însă nu m-am lăsat bătută, iar destinul, norocul, determinarea, karma, universul, ce vreți voi, poate toate la un loc :)), au făcut să se deschidă o altă poartă. La nici câteva săptămâni distanță.

5 ani mai târziu, aud:

”Te rog, mă poți învăța și pe mine cum să citesc știrile? Pot să mă și uit cum le faci?Am fost și la producție și încerc să prind cât mai mult de peste tot”, îmi spune puștiul.

M-am uitat în ochii lui și mi-am adus aminte de mine. În exact aceeași postură, în urmă cu fix 5 ani.
Sorbeam tot ce puteam din jurul meu, să mă ajute să cresc, să învăț, să fiu azi mai bună ca ieri, mâine mai bună ca azi. E 2019 și nu m-am lăsat de sportul ăsta. Provoacă-mă și-o să-ți arăt că pot. Îmbrâncește-mă și-o să mă ridic. Spune-mi că m-am descurcat și o să te surprind.:)

Sunt un om recunoscător tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit și mi-au întins o mână de ajutor. Tocmai, pentru că a primi ajutor fără a aștepta ceva la schimb e un lucru mare în vremurile astea. Când zic ajutor, zic: o vorbă bună, un sfat, un pic de timp rupt pentru a împărtăși din ceea ce știi cuiva mai mic decât tine.

Și oamenii ăștia de care zic, au avut bucățica lor de contribuție la ce înseamnă ziua de azi pentru mine.

Cât despre oamenii de radio, ei știu, că de multe ori, jobul ăsta înseamnă magie. 🙂

Now I know…
it’s payback time.