JOKER 2019 – dur, tulburător, cu un mesaj social puternic

Am ieșit din sala de cinema cu o strângere destul de violentă în stomac, o strângere care s-a activat din primele minute ale filmului.

Secvențele cu impact dur și destul de inconfortabile din punct de vedere psihic m-au ținut în fața ecranului fără să clipesc. Joker e un film pe care ”îl duci”, nu îl vizionezi. Cu atât mai mult dacă reușești să îl înțelegi în profunzimea lui și dacă empatizezi cu personajul principal, probabil c-o să te dărâme un pic.

Fără dubii, Joker este filmul anului 2019.

Dacă te aștepți ca Joker să fie un film de acțiune, ei bine, nu e cazul.

Rolul lui e să pătrundă în cele mai sensibile și întunecate cotloane psihologice ale unei societăți în care săracii luptă să supraviețuiescă, iar bogații se folosesc de ei să urce pe scara socială. Vă sună cunoscut? E actual, da.

Nu vă spun nimic nou, dar modul brutal în care filmul reușeste să transmită mesajul, inclusiv revolta de la final care îngrijorează autoritățile că ar putea da idei rău-făcătorilor în viața reală, ajută la o portretizare fabuloasă a vremurilor actuale.

Răul nu există, el este creat.

Noi ne naștem fără rău, dar ne învățăm cu el, unii chiar ni-l însușim, devenim răul în persoană.

Povestea Jokerului este povestea omului slab, cu probleme mintale, pe care și-ar dori să le țină în frâu. De neuitat secvența cu bilețelul din autobuz. Este doar una dintre secvențele relevante care arată cum societatea dă puternic în el: îl lovește, îl rănește, își bate joc, îl pune la pâmânt și apoi îl scuipă.

Iar când oamenii apropiați te trădează, nebunia capetă amploare.

Filmul nu scuză infractorii sau criminalii în serie. Intră doar în mintea unuia dintre ei. ”Monstrul” era cândva un om slab cu suflet bun. A ajuns un monstru pentru că doar așa a putut căpăta respectul celor din jurul lui.

Trăim într-o lume în care cei puternici înving, iar cei slabi sunt mâncați.

Joaquin Phoenix l-a interpretat magistral pe Joker, și când zic magistral, chiar vreau să subliniez asta.

M-am trezit de multe ori în timpul filmului zicând cu voce tare, suficient încât să audă și vecinii de scaun: ”Doamne, cum joacă omul ăsta…!”, ”Ăsta e rol de Oscar…” și nu cred că mă înșel, având în vedere reacțiile worldwide ale celor care l-au văzut deja: ”e o capodoperă”, ”o operă de artă”.

Îmi doresc să îl văd și a doua oară.