
Mai e școala românească locul în care-ți formezi cultura generală?
Suntem mai aproape de 2020 decât realizezi și încă există cursuri în școli care te-nvață cum să deschizi un calculator.
Informația e la un click distanță, iar attention span-ul nostru a scăzut dramatic la nivelul întregii omeniri: dacă în 2000, media era de 12 secunde, anul trecuta ajuns la 8 secunde.
În primii ani de după 2010, numărul lunar înregistrat de sms-uri (atenție, nu vorbim de whatsapp sau fb messenger) a devenit dublu față de numărul înregistrat cu puțin înainte de 2010: 3417.
2019 și numărul mesajelor de acum? Nu am găsit studii, dar suntem conștienți cu toții că-s cu nemiluita.
Citeam în cartea ”Focus” a lui Daniel Goleman că o profesoară care preda la gimnaziu a avut generații de elevi care iubeau o carte pe care o preda la clasă. Numai că… în ultimii cinci ani, a început să constate că ”tinerii nu mai erau la fel de încântați – chiar și cei mai străluciți elevi nu păreau să mai fie interesați de ea. Majoritatea spun că cititul este prea solicitant; frazele sunt prea complicate; îți ia mult timp să citești o pagină.”
Mai este școala locul în care-ți formezi cultura generală? Zi-mi trei lucruri pe care le-ai învățat în generală sau în liceu, iar acum ți se par inutile.
De aici a pornit și subiectul emisiunii noastre de azi, de la radio.
Personal,
- nu-mi mai amintesc reacțiile chimice pe care le-am învățat într-a opta și toate prescurtările elementelor din tabelul lui Mendeleev, deși profa a insistat să mă prezint la olimpiadă;
- nu mai țin minte toate bătăliile pe care țările românești le-au dat cu popoarele străine, nici anii în care au domnit figurile proeminente ale istoriei;
- și nu-mi aduc aminte nici înălțimile munților României și cum s-a format fiecare în parte.
Pentru multă vreme m-am simțit vinovată.
Ți se spune cât ești mic: învață, să ai notă mare. Sau: Învață să știi pentru viitor, pentru cultura ta generală. Sau amândouă.
Ar fi o ipocrizie să spun că nu am învățat și pentru notă, dar am încercat să învăț și pentru viitor. Ce să vezi. De-alungul timpului am constatat că memoria nu e punctul meu forte. Că deși învăț toate cifrele, toți anii, toate bătăliile și reacțiile chimice, peste doi ani sunt aproape uitate.
Și mi-a fost rușine. Am avut senzația că sunt defectă, într-o lume în care constant ți se cere perfecțiunea: să fii cel mai frumos, cel mai deștept, să le știi pe toate.
Bullshit.
Bullshit mai mare ca ăsta nu există.
Nu trebuie să fii niciuna dintre astea. E nevoie să te găsești pe tine.
Am fost printre cei mai buni în generală și liceu, am învățat să-mi placă anumite materii și să le înțeleg scopul datorită unor profesori cu har, care au știut să mă atragă și cărora le mulțumesc și acum pentru cum m-au format.
Alții au trecut pe lângă mine, cu tot cu materiilor lor.
Au fost câțiva care m-au terorizat prin metodele lor de lucru.
Dar asta e școala, până la urmă.
Mi-a plăcut limba română, iubeam să citesc romane și știam din clasa a VII-a că vreau să ajung în media pentru că imitam non-stop actori și prezentatori de la tv. Când rămâneam singură, mă înregistram pe casetofon – erau acele benzi de casetă de pe care puteai să ștergi melodii, ca să nu mai fii nevoit să dai banii pe alte casete.
Norocul meu a fost că mi-am găsit singură drumul, că am știut ce am vrut, am lăsat să simt, am explorat cât mai multe opțiuni și asta nu s-a întâmplat în cadrul orele de curs. Ci fix în afara școlii. Concursuri, proiecte, evenimente. Abia atunci îți testezi abilitățile – în afara zonei de confort, mai puțin la clasicele ore de predare.
Mi-a scris un prieten astăzi că a auzit emisiunea. Și că l-am enervat.
S-a enervat când a auzit atâția oameni care au spus că țin minte că Bonaparte purta 43 la picior, aplică în fiecare zi câte o integrală sau se folosesc de teorema lui Pitagora ca să poată calcula cea mai mică distanță de la punctul în care sunt până la strada la care trebuie să ajungă.
Poate sunt oameni care n-au reușit de unii singuri să-și descopere pasiunea și să urmeze ce le place.
Poate ne-au scris de la un birou la care merg și muncesc doar ca să li se plătească salariul, pentru că nu au avut curajul să încerce mai mult, să riște. Poate li s-a spus că nu sunt suficient de buni, suficient de deștepți, suficient de frumoși. Și s-au conformat.
”Să scoți radical din 8956525 te ajuta, deși nu il vei mai folosi niciodată în viața, pentru că îți deschide si “asfaltează” niste cai neuronale pe care le vei folosi toată viața, fără sa stii ca se datorează unui amărât de radical. ”
Cu asta am fost total de acord.
În schimb, cu asta: ”Nimic, dar absolut nimic din ce înveți la școală nu este inutil” – nu am putut rezona.
Și când i-am spus că sistemul de învățământ românesc e ca o domnișoară bătrână dată cu ruj în obraji pe la care ești obligat să mai treci din când în când, s-a supărat și mai tare.
La 27 de ani m-am apucat de meditație sau de celebrul ”mindfulness”, pentru că după o perioadă destul de stresantă, creierul meu o luase razna și nu reușeam să mă mai concentrez sau să dorm cum trebuie.

Asta în timp ce:
- anul ăsta, în 370 de școli din Anglia s-au introdus cursuri de mindfulness încă de la școala primară;
- peste 50.000 de învățători din State sunt antrenați acum să predea meditația celor mici;
- în școlile din Suedia, Portugalia și Olanda se practică meditația cu câteva minute înainte și cu câteva minte după programul normal de școală.
Beneficii demonstrate?
Creșterea performanței școlare, creșterea capacității de atenție, stare de bine.
Când se va încuraja și în școala românească masiv libera gândire?
Când or să facă ai noștri copii cursuri de gătit, să învețe cât de importantă e alimentația pentru ei și că cifra 3 scrisă în codul unui ou luat din magazin arată că el provine de la găini crescute în baterii?
Când ne facem și noi sălile alea de sport mișto și-i educăm în adevăratul spirit competitiv și nu în fuga după note?
Adevărat, schimbarea pornește din noi.
La simularea probelor de BAC de anul ăsta, câțiva elevi au dat foaia goală, în semn de protest față de sistemul românesc de învățământ prăfuit și.. aproape inutil, în care nu se mai regăsesc. Elevi eminenți. Alții.. nu au protestat de frică.
Între timp… turcii conduși de Sinan Pașa spre București s-au instalat în 1595 la mănăstirea Radu Vodă și încep organizarea noului pașalâc. Dar ce să vezi… că nu mai reușesc.


2 Comments
Geo
Am speranta ca vor citi cat mai multi tineri aceste opinii si statistici.
Merita o “sponsorizare” pe Facebook!
Multumim!
Gavrila Alandala
Mulțumesc, Geo!