Prima oară la UNTOLD, a doua oară la Robbie Williams

UNTOLD e băiat mare deja, a făcut 5 ani anul ăsta; m-am dus să-l salut și eu, că nu ne mai întâlnisem până acum face to face.

Ce-am înțeles eu, e că e tare iubit de europeni. Am văzut ooooo mulțime de străini: greci, bulgari, britanici, francezi, dar și oameni de toate vârstele: adulți cu copii în cărucior (nu mi-a venit să cred), puștani și persoane trecute de 50 de ani.

Semn că muzica unește. 🙂

Duminică, ultima seară de festival, avea să strângă 97.000 de oameni, cu 5.000 mai mulți față de zilele de joi, vineri și sâmbătă. Toți prietenii cu care m-am întâlnit au spus că nu au mai văzut așa ceva de când cumpără bilete la Untold. Așa că, dragii mei, am trecut eroic și prin cea mai aglomerată seară de festival dintre toate cele câte au existat. 🙂

Ca să înțelegeți cât am petrecut:

la 3 după-amiaza m-am prezentat la festival și n-am mai plecat de acolo pânăăă a doua zi dimineață, laaaa… 5 jumate.

M-am plimbat pe la toate scenele, am tras cu ochiul prin toate cornerele, am mâncat falafel cu cartofi prăjiți, am dat shoturi de B52 și pe la 9 seara, m-am pus cuminte la concertul lui Robbie, mega așteptat de o groază de lume.

Ce-i drept, l-am văzut în urmă cu 3 ani în Piața Constituției din București, la The Heavy Entertainment Show. De data asta, am văzut un Robbie uuușor mai liniștit, un pic mai cărunt, care nu și-a mai dat pantalonii jos să-și arate fundul la public și care n-a mai sărutat-o pe scenă pe fata pe care-a luat-o din mulțime, dar care a rămas la fel de caterincos. Și-a schimbat glumele, face mișto pe seama vârstei și povestește întâmplări din viața de familie și de tătic.

Eu îl iubesc oricum și zic bodaproste că am reușit să văd o legendă a muzicii cât încă mai prestează la nivelul cu care ne-a obișnuit.

M-a mai frapat ceva: în viața mea nu am văzut atâta lume pe un stadion – tribune pline până la refuz – inclusiv după ce a plecat Robbie Williams – aproape de douășpe noaptea. Nicky Romero, David Guetta și Martin Garrix și-au pus seturile cu stadionul plin ochi. Lumea a vibrat. Chiar una dintre prietenele mele s-a uitat pentru o secundă în ochii mei (ne așezasem la un moment dat în tribune, era deja 4 dimineața) și mi-a zis: ”E copleșitor!”

Ca să vă faceți o idee cum s-a văzut din unghiul meu toată treaba – m-am fâțâit prin tot stadionul ca să îmi dau seama de unde se ”simte” mai bine atmosfera de festival – găsiți filmulețe și poze aici, pe highlights-urile mele de pe instagram.

Felicitări organizatorilor că au reușit să manageruiască un eveniment de asemenea anvergură. Îmi imaginez că nu e ușor, dar și satisfacția de după… 🙂

Și da, recomand. Cine vrea și Untold 2020? 😛 Cre`că ăsta o să fie viitorul meu machiaj #alandala de festival (testat cu filtrul de pe facebook) :))!