LONDRA: Cum am ajuns să stau de vorbă cu un jurnalist BBC la biserică :))

Nu degeaba mi se zice #Alandala. Umblu lelea și ajung în tot felul de situații demne de povestit nepoților.

Ca cea care urmează.

Să vă explic. 🙂

Cum mă plimb eu așa, pe seară, prin Londra și cobor pe Picadilly Street, aud din partea dreaptă a clădirilor un cor cântând. Mă apropii mai mult și observ o mulțime de oameni adunată în curtea unei biserici anglicane.

Ce îmi atrage atenția din prima e că toți reprezentanții bisericii, vreo 6 la număr, îmbrăcați în straie albe și vișinii, sunt adunați în fața unui foc, în timp ce în curte răsună cântece în stil gospel. Hmmm.. îmi place treaba asta, îmi zic. În curte erau și copăcei împodobiți frumos, atmosfera era plăcută, să mai rămân, zic.

Dacă vrei să vezi imaginile și video-ul, le găsești pe contul meu de instagram, secțiunea higlights.

După ce binecuvântează mulțimea, unul dintre vicari ne spune așa:

– Thank you for joining, you are invited in the church for some drinks and snacks. 🙂

Drinks and snacks? Adică băuturi și ronțăieli? Pe bune? În biserică? Așa, pe nepusă masă? Trebuie să văd asta!

Am intrat în biserică pe jumătate paralizată de frig (stătusem foarte mult deja afară) și pâș-pâș, m-am așezat pe o băncuță, admirând interiorul bisericii.

St James`s Church Picadilly este o biserică anglicană din centrul Londrei, ridicată prin anii 1600 și distrusă parțial în cel de-al Doilea Război Mondial, dar restaurată în același an.

Mi-a fost rușine să iau ceva de acolo, deși toată lumea era cu păhărele în mână, ronțăind un fursec, un biscuit.

M-am gândit că sunt o comunitate, se știu toți între ei; și am intuit bine, pentru că după câteva minute de ședere, se apropie un domn mai în vârstă de mine. Zâmbește, e foarte prezentabil, englez get-beget și mă întreabă simpatic:

– Domnișoară, ce faceți aici?

– Turistă, mă plimb prin Londra și am trecut prin zonă, am zărit slujba de afară și am fost curioasă să văd cum e interiorul bisericii.

– De unde sunteți?

– Din România.

– Aaah, ce frumos. Am lucrat pentru România, pentru Slobozia și Craiova, în industria agricolă; aveam sediul la Bruxelles, dar nu am ajuns niciodată la voi în țară. Am avut chiar și o familie din Cluj, niște buni prieteni pe care i-am găzduit mai demult. Tu unde lucrezi?

– La Virgin Radio România. 🙂 Și am zâmbit subtil.

– Oooo… ești de-a lui Richard Branson! Trebuie să îți fac cunoștință cu cineva. Michael, vino-ncoace!

Și vine Michael, jurnalist BBC de 25 de ani, la brațul soției sale japoneze. Îmi povestește că acum locuiește în Japonia, nu mai e la BBC, dar relațiile politice internaționale rămân domeniul lui de activitate. Îi spun că mâine urmează să fiu prezentă la conferința NATO, iar el începe să glumească despre relațiile dintre China și State.

Îl ascult, învăț câte ceva de la ei, le mulțumesc că au intrat în conversație cu mine, apoi îmi iau la revedere de la domni și plec din biserică cu zâmbetul până la urechi. Și în timp ce ies eu din încăpere, realizez ce norocoasă sunt:

să intru într-o biserică în care a zis preotul că se dau băuturi și ronțăieli :)) și să plec de acolo după ce stau de vorbă cu un jurnalist BBC.

Asta e o poveste de dat mai departe.

God bless my journeys! :)) haha

#alandala