Cât pe ce să plătesc aproape 100 lei pe vremuri de COVID la salon, doar ca să mă spele pe cap și să mă usuce

Suntem pe vremuri de pandemie. Mulți vor să își scoată pârleala pentru ce nu au reușit să producă în două luni de pauză.

Dar treaba asta nu justifică să nu-ți informezi clientul și să-i dai un bon la final de să-i stea inima în loc.

N-am mai fost la tuns din februarie, iar o prietenă mi-a recomandat un salon vestit din mall:

”Am dat 35 de lei pe un tuns vârfuri și un breton în decembrie. Bașca, mi-au trimis sms că au și reduceri de 25% la servicii. Du-te acolo.”

Și am mers.

Cu 100 de lei în buzunar, că încă aștept să-mi dea banca card nou, întrucât mi-a fost hack-uit. Vezi toată povestea aici.

Am sunat dinainte, am făcut rezervare – cu specificare: luat doar din vârfuri.

– Trebuie să vă și spălăm pe cap înainte, spuse hairstylista.
– Sunt spălată de două ore. E nevoie?
– Așa e legislația. Trebuie să vă spălăm. E la pachet. Covid.. știți.

Bine, zic. În gândul meu… mi-ar fi plăcut să îmi fi zis de la telefon, totuși.

Înainte să mă așez pe scaun, mă lovește inspirația:

– Cât mă costă? Am și cardul blocat, ca să mă încadrez în bani.
– Vă zic acum. Și face calculul în lista de prețuri: 140 de lei.

M-am uitat adânc în ochii ei și i-am spus:

– În mod normal, ar fi fost util să mă informați dinainte referitor la preț și servicii. Mai ales că vă plătesc un serviciu pe care nu mi-l doresc, dar care înțeleg că e impus de legislație. Vă mulțumesc. Ne vedem altădată.

Și am ieșit.

Nici nu sunt genul să umble la saloane de fițe, dar respect diploma oamenilor și cursurile pe care le fac. E absolut normal să plătești mai mult pe un serviciu mai quality. Problema e când te iau de prost. Pentru că fix așa m-am simțit.

Boss,

mă speli pe cap pe banii mei de 45 de lei – fară să vreau,

mă usuci pe cap pe banii mei, de alți 45 de lei – fără să vreau

și pentru serviciul pentru care am venit de fapt, îmi iei 50 de lei.

adică mă obligi să îți plătesc niște servicii în anumite condiții, fără să menționezi măcar o secundă costurile lor.

Și ca să vezi, ironia sorții, citesc de dimineață că o tipă din Botoșani (de la mine de acasă) a plătit 1.035 lei pe un baleyage (vopsit jumate de cap, că de restul nu și-a permis).
Evident, bonul la final.

Păi bă copii, nu suntem noi luați de proști?

Ohooo. Răspunsul este DA.

Așa că m-am decis să fac articolul ăsta, ca un disclaimer:

SĂ NU VĂ FIE RUȘINE SĂ ÎNTREBAȚI DINAINTE CÂT COSTĂ SERVICIILE LA CARE APELAȚI (CĂ E COAFOR, MANICHIURĂ, PEDICHIURĂ, STOMATOLOGIE ETC.)

E dreptul nostru, al consumatorului, să ne ferim de niște bombe de bonuri la final și să ne informăm, dacă nu vrem să ne trezim cu gaură în buget.

Așa că m-am întors la salonul din cartier care m-a spălat pe cap și m-a uscat cu 20 de lei. Mi-au zis și dinainte și nici n-au crescut prețurile.

Iar tunsul vârfurilor a fost 28 de lei + mi-am făcut și breton, spre deosebire de 65 + încă 50 de lei, cât m-ar fi costat la salonul din mall.

Concluzia: alegeți-vă locurile cu bun-simț, care nu vă jecmănesc și lăsați rușinea acasă dacă mergeți să întrebați de prețuri.

Sunt banii voștri, nu specula altora.

Pe data viitoare, vă spun rămâneți #alandala, cu un breton proaspăt făcut, la fel de #alandala!:)) Ieftin, da`bun.