Oxford, London Eye și Harry Potter

Din Londra, plecăm acum o țâră până-n Oxford, cu un tren din Paddington sau un autobuz de Oxford. Să stăm așaa.. un prânz, și-l prindem și de-o seară. E un orășel care m-a surprins din câteva puncte de vedere:

că e pliin de studenți veniți din toată lumea, nu a fost așa mare revelație.

Dar că o să-l găsesc în fiecare magazin pe Harry Potter și tot ce ține de lumea lui.. eh, astaa…  n-aș fi zis că e atât de pronunțată treaba.

Baghețele ca cele din film la 30 euro bucata, personaje din universul lui, ce să mai… merchandising dus la nivel de artă, că nici nu-mi mai aduc aminte ce am văzut!:)) Atât de multe erau. Și pe ursulețul Paddington l-am zărit în vitrinele magazinelor destul de des, în plușuri de mărimi diferite. Un personaj care mi-e tare, tare drag. Prin prisma filmului, evident.

Pe lângă faptul că m-a lovit frigul din mall-ul din aer liber, da, ai citit bine: mall în aer liber, doar magazinele propriu-zise erau acoperite (apropos, au muulte magazineee.. dacă vrei ceva shopping, e un loc propice pentru asta),

m-a lovit în moalele capului că sunt în orașul cu a doua cea mai veche universitate din lume în care încă se mai predă. Există dovezi că acolo se preda încă din 1096.

Ai acces să te plimbi pe lângă unele facultăți și wow, wooow.. cât de impresionante sunt. Și impunătoare. Îți dau aerul ăla de Harry Potter, dar cu mai puțină magie și cu muult mai multă seriozitate.

Și cuum maaaai mergeaaam eu #alandala prin Oxford și admiram cu coada ochiului studenții de pe-acolo… mă gândeam că trebuie să fie o experiență cel puțin interesantă să înveți și să te dezvolți într-un mediu cu o asemenea cultură.

O mică problemă au, din câte am ajuns să văd eu ca turist de-o zi: pentru că.. #Brexit, autobuzele nu mai vin la timp. Vorbesc despre cele care fac legătura între orașe. Pentru că, iar #brexit… nu mai au suficienți șoferi. S-au cam întors la ”cășile” lor, ca să zic așa. 

Așa că, la întoarcerea MEA acasă, autobuzul care trebuia să vină din jumate în jumate de oră, n-a mai venit. Nici al doilea. Noroc cu al treilea. A fost frig în stație? Nuuuu.. deloc. Doar mi-au înghețat picioarele,  nasul, mâinile și un pic de tot, creierul. Măcar s-a conservat pentru câteva momente. ) Sper că n-am pierdut nimic, niciun neuron.

Dacă nu i-am pierdut în stație, unul sigur mi-a scăpat pe jos când am văzut prețurile de la biletele de tren.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Alexandra Gavrilă (Alandala) (@alexandragavrila)

Booon. Neee întoarcem acum în Londra: cu trenul. Scump, vă ziceam. În funcție de oră (dacă e de vârf sau nu, de sens, dacă ieși sau intri în Londra) poți să plătești de la mult până la foaaarte mult. Așa că la plecare din Londra am dat 35 LIRE! pe un bilet pentru un traseu de 100 km până într-un orășel din zonă, iar la întoacere.. vreo 23 lire. Bine, ăia 100 km i-am făcut într-o oră, să ne înțelegem.

Vă zic doar așaaa.. să aveți bani la voi.

Să vă mai zic că am făcut o aroganță și la spontaneitatea alui meu ne-am dat 15 minute în London Eye, unde ne-am scuturat de 72 de lire în 3 poze, 5 filmulețe și două” wooow, ce fain se vede Londra de aici!” ?

 Nu zic că n-a fost frumos. Chiar a fost. Dar cine credeți că a primit mesaj de la prietena de care vă vorbeam la începutul articolului, după ce a văzut un story din cabina de sus: ”Chiar mă întrebam.. cine naiba s-ar da în London Eye de banii ăia? Ia că am găsit răspunsul :))”.

DA. IO. Cu al meu. Și cu alți doi puștani spanioli de 17 ani și o gașcă de vreo 6 băieți indieni.

Romaaanticooo.

Șiii .. în încheiere, nu vă mai țin mult, vreau DOAR să vă zic că Londra e un loc minunat în care poți căuta să mănânci autentic de la thalandezi, chinezi, italieni, libanezi, portughezi ș.a.m.d..

Sunt cei care au venit din țara lor natală cu rude, cu prieteni, și-au deschis localuri și gătesc ca la ei acasă. Vă recomand să încercați și fish & chips, dar nu ratați nici localurile de care vă zic.

Și la final-final, îi aplaud pe britanici pentru mesajele pe care le răspândesc în public: dacă ești hărțuit, dacă vezi pe cineva că e hărțuit, dacă ești abuzat financiar/emoțional, sunt niște call-to-action-uri care ajută mult. Le vedeți și în pozele de aici.

Acestea fiind spuse, până data viitoare, până când vă povestesc cum a fost la musicalul Fantoma de la Operă de la Londra, ne ținem de urât pe instagram –ALEXANDRA GAVRILA ALANDALA sau  pe facebook ! Rămâneți #alandala:)