Ce faci când îți uiți bagajul într-un aeroport?
🧳 Mi s-a întâmplat și asta, dada.
Înainte să îți imaginezi echipele antitero încercuindu-ți bagajul părăsit pe un scaun, în mijlocul unui aeroport, alertă maximă, blocarea traficului ca în filme din cauza unui ”bagaj suspect”.. ÎNAINTE DE TOATE ASTEA începi să te panichezi și să te vaiți:
cum dracu`a fost posibil ca tu, om matur în toată firea, să îți lași bagajul ca ultimul căscat, fără să îți dai seama o clipă că îți lipsește?!
Well, shit happens.
Locație: aeroportul internațional Ferenc Liszt din Budapesta
Data săvârșirii: 4 ianuarie 2020, după-amiaza
Locul pierderii bagajului: zona de așteptare, pe un scaun
Clipa revelației că bagajul a fost pierdut: în avion, cu 5 minute înainte de decolare
Timp trecut între pierdere și revelație: aproximativ 40 de minute (fucking 40 de minute mi-a luat, da.)
Momentul în care am ”descoperit descoperirea”, cât ședeam liniștită pe locul din avion, a fost priceless: să-mi iau căștile din rucsac… wait a minute. Unde e rucsacul? Fuck. Am pierdut rucsacul!
Am fugit țintă spre ieșirea din avion, unde stewardesa de la Tarom, foarte drăguță de altfel, a încercat să mă ajute:
–Stați așa, că întreb la colegii mei de la îmbarcare, să vedem dacă îl găsesc pe acolo.
Dă prin stație: nada de nada. Nema bagaj.
Era clar. Nici nu mai știam exact unde l-am lăsat, dar era evident că nu la boarding. Era cu muuult înainte de îmbarcare, în zona de așteptare, aproape de intrarea în aeroport, unde se afișează porțile pentru zboruri. Unde e el trafico del trafico. 🤦
Un rucsac negru, destul de măricel, ședea singurel pe un scaun, abandonat de proprietara-i blondă și amețită.
-Pot să mă întorc în aeroport să îl iau? o întreb pe stewardesă.
-Dacă faceți asta, piedeți avionul. Urmează să decolăm.
Shit.
Shit, shit. De ce n-are întârziere, ca de obicei?
O întreb pe una dintre angajatele aeroportului din Budapesta care-s procedurile de recuperare a unui bagaj uitat în aeroport și răspunsul vine cu un simplu dat din umeri:
”pfiii.. s-o crezi tu domnișoară că-l mai recuperezi.”
Mi se îneacă toate corăbiile.
Noroc cu al meu, care, optimist a spus că NU EXISTĂ să nu putem recupera bagajul.
Și așa a început heirupul.
Am intrat pe site-ul aeroportului și am trimis mailuri la toooooaaate adresele de mail de acolo care erau la categoria: bagaje pierdute.
Mailul a arătat așa:
Le-am trimis mailurile încă de pe zbor, pentru că ne-am întors cu un ATR de la Tarom care zbura destul de jos și mai avea șanse să prindă rețea deasupra țărilor peste care treceam. Nu era timp de pierdut, mi-era frică de faptul c-or să-mi găsească rucsacul și o să-l distrugă instantaneu, cum se mai face prin Londra și prin alte orașe bântuite de acte de terorism.
Cum am aterizat, am fugit la biroul celor de la Tarom, care mi-au dat un număr de telefon al departamentului de bagaje pierdute al aeroportului din Budapesta. Am sunat la vreo 5 (culese și de pe net) timp de jumate de oră, la care nimeni nu mi-a răspuns.
Între timp, mi s-a răspuns la unul dintre mailuri, care zicea așa:
Aaaand, another one. Trimit același mail la adresa specificată mai sus. Patru ore mai târziu îmi răspund că poliția a adus un rucsac negru NorthFace la biroul lor. Să le scriu tot ce aveam în rucsac și să le dau detalii despre soțul meu. ”Soțul”?!
hmm.
Deja ei știau că am venit cu cineva în Budapesta, dar probabil voiau să verifice.
Le-am descris cu lux de amănunte ce aveam în rucsac, au confirmat că e vorba despre același rucsac, dar mi-au spus că nu dețin servicii de returnare. ”Am prieteni care să vină să îl ridice?” Of course. Fix a doua zi urma să se întoarcă o prietenă din Budapesta. A trecut pe acolo, le-a arătat mailul, le-a plătit 10 euro taxa de ședere a bagajului șiiii… poor little backpack was back to me! ❤️
E util să știi treaba asta și pașii pe care trebuie să-i urmezi, ca să nu rămâi definitiv fără bunurile personale. Și până la urmă, să termini călătoria #alandala într-un high mood, nicidecum deprimat că te-ai întors în țară și bosumflat că ți-ai mai pierdut și bagajul, pe deasupra. ✌