Cu bicla în Munții Țarcului și prin satele din Armeniș. Și cum am cedat psihic:))

Dacă în articolul trecut vă povesteam cum e să petreci o zi biciclind până la Lacul Poiana Ruscă și înapoi, cu câteva ore de plajă și băi în lac,

haideți să aflăm ce mai puteți face în împrejurimile din Sat Bătrân.

Am rămas cu bicicleta închiriată și am zis gata: ne plimbăm de nebuni peste tot, mirosim, vedem absolut tot ce e prin zonă.

2. Mountain Bike în Munții Țarcului

Durată: 2 ore și 40 minute
Traseu: 20 km – pornire din Sat Bătrân spre Munții Țarcului ( pe traseul care iese din sat spre munte) și retur

De departe, una dintre cele mai hardcore experiențe din viața mea, după saltul cu parașuta, spart fruntea în tiroliană, dat cu mașină de curse :))), a fost:

să mă dau cu bicicleta prin munți, în viteză, să fac slalom printre bolovani, să îmi sară apa în cap din bălți și să mă umplu de noroi din vârf până-n picioare. :))

Să agăț și plante, în același timp. :)))

Atâta libertate nu am mai simțit de mult timp, dar am avut și o doză de nebunie și curaj destul de mare, pentru că nu mă mai dădusem niciodată cu un Cube în munți. Ce vorbesc, nu mă mai dădusem niciodată cu bicla pe munte, doar cu una electrică, în care v-am povestit experiența aici, dar se simt diferit.

Dacă mă întrebi, prefer bicicleta normală, pentru că simt că o pot controla mai bine și e mai ușoară.

Așa că a fost la prima mea urcare cu bicla pe traseu super accidentat, iar două ore mai târziu urlam de drag la coborâre, ca un copil mic care descoperise o nouă jucărie.

Am pornit de la locul în care ne-am cazat, am urcat 10 km pe munte cu bicicleta (aproape două ore), iar întorsul ne-a luat aproape 40 de minute – vezi traseul cu roșu de mai jos.

3. Biciclind prin satele minunate din apropiere, unde sunt drumuri parcă făcute special pentru bicicliști, dar și porțiuni de pădure în urcare, super challenging

Durată: 4 ore

Traseu: Sat Bătrân – Sat Sub Margine – Feneș – Plopu – Sat Bătrân

Evident, poți încerca traseul și pe jos, numai că sunt mai mult de 30 km.
Îți ia o zi întreagă. Noi am parcurs traseul între 17 și 21 seara, pe bicicletă.

Și mai pune un sfert de oră pentru o mică cădere psihică. :)))

Fiind la al treilea meu traseu lung, probabil, ca dificultate au fost un pic preaaaaa muulte urcări, încât am cedat pe ultima sută de metri. :)) Nu neapărat fizic, cât psihic.

La una dintre urcările destul de abrupte din pădure (mai aveam un sfert din drum), efectiv, mintea mea a spus:

• Ce-i asta? Mai urci mult? Cât dreacu` tot urci?

Dădeam rateuri, nu mai puteam controla bicicleta la coborâri, luam șanturile făcute de apa din urma ploilor și de mașini de pe mijlocul cărărilor, iar la urcări, forța – mai mult aia psihică – mă lăsase, așa că la un moment dat, am căzut de pe bicicletă, am pus-o deoparte, m-am pus cu fundul pe marginea drumului și am zis tare:

– Eu rămân aici. Nu mai plec nicăieri. Aici dorm.

Norocul meu e că am un partener înțelegător, care și-a dat seama că am nevoie de câteva minute ca creierul meu să-și dea un scurt switch off. Și să o iau de la capăt.

Am prins niște peisaje în sate absolut minunate, animale prin curți, un apus senzațional, apoi la ultimele coborâri spre Sat Bătrân, am cedat bicicleta celui mai puternic dintre noi. :))

Nu regret experiența asta.
Am învățat că poți să îți depășești limitele și că e normal să cedezi uneori, în procesul ăsta, dar că o poți lua de la capăt și că e bine să te lași ajutată sau să ceri ajutorul când nu mai poți.

E ca în viață. 🙂 Pentru lucrurile bune, trebuie să depui un pic de efort.

Vă recomand din toată inima traseele astea.

Sunt, cum ziceam și în articolele anterioare, terapie pentru minte și suflet. Dar și un binemeritat work-out printru corp. 🙂

Rămâneți #alandala, până la vacanța viitoare!:)